Istorie

Crîmpee de istorie

Cîndva, de demult și de departe… 

Ion Robu

”Historia est maghistra vitae” (Istoria este profesorul vieții) spune o veche maximă din antichitate. Fără nici o exagerare afirm, referindu-mă, în primul rînd la propria persoană, că uneori, în unele cazuri, avem atîtea restanțe la acest capitol încît chiar ar trebui să roșim, indiferent de vîrstă, profesie. Mă refer, repet, evident, în primul rând, la mine, responsabilul de această rubrică. Am cutezat, însă, vorba unei prietene din tinerețe și în măsura puterilor, cunoștințelor încerc să acopăr acest gol, adunând fărămitură cu fărămitură din tot ce se putea de găsit. Căutările nu sunt încheiate. Mai forez, mai caut surse ce ar putea să mă (ne) ajute să găsim adevărul, să ne ajute ca să ne dumirim puțin în realitatea ce ne înconjoară.

Ceea ce, însă, am reușit să culeg, să adun, avînd în vedere modestele informații depozitate, îmi aduc aminte de un caz anecdotic din timpul anilor de studenție. Prin anul trei la Universitatea de Stat din Moldova, așa mi se pare dacă nu mă înșeală memoria, urma să susțin împreună cu toată grupa un test, colocvium la drept. Sincer vorbind, cam pluteam la tema din biletul tras și am început să bat cîmpii. Vorbeam cu aproximație la temă și profesorul, un bărbat cu mult umor, m-a întrerupt la un moment cu multă delicatețe, dar franc. ”Înțeleg că pentru a vorbi despre Spania este bine să cunoaștem ceva important și despre vecinii ei, dat tema ca tare, tinere, este doar despre Spania și, te rog, spune ce știi!”. M-am descurcat, pînă la urmă, dar n-a fost ușor, dacă țin minte și pînă acum faza.

Așa arăta tribuna principală a stadionului Regele Ferdinand I în perioada interbelică

Stadionul Dinamo, Stadionul Republican și Ciclodromul, amenajat în 1894, se situau la periferia Chișinăului, în partea lui de sus, construită după ce a devenit capitala guberniei Basarabia. În ordine, pe Piața Nemțească, Piața Fînului (lîngă Penitenciarul nr.13 în prezent) și, respectiv, unul din blocurile actuale ale Universității de Stat din Moldova. Să apelăm la surse, apropiindu-ne, încetul cu încetul, de ceea ce ne interesează, în primul rînd – stadionul Dinamo 

Propunem, mai întîi, spre lectură un articol, preluat din limba rusă, (Спорт в Кишинёве до 1940 года) referitor la locurile amenajate pentru activităţile sportive din Chişinău: Stadionul „Regele Ferdinand I” 1918 (din 1944 Stadionul „Dinamo”), Ciclodromul din Chişinău 1894 (în prezent strada Mihail Kogălniceanu), Pista de curse (actualmente strada Calea Moşilor şi „Calea Basarabiei”), Stadionul Gimnaziului de Băieţi nr 2 (în perioada interbelică redenumit Liceul „Regele Ferdinand I”). 

Din articol aflăm că Stadionul „Regele Ferdinand I”,a fost construit după 1918 pe teritoriul fostei Pieţe Nemţeşti – una din principalele arene sportive ale timpului, ce găzduia meciuri de fotbal şi alte competiţii sportive. După reconstrucţia stadionului din 1944 acesta a fost redenumit în „Dinamo” (denumire valabilă pînă în prezent). Intrarea iniţială pe stadion se afla la intersecţia actualelor străzilor Bucureşti şi Serghei Lazo.

Data construirii Ciclodromului din Chişinău este incertă, prima menţiune a acestuia fiind în cadrul unui anunţ de ziar din 1894. În acelaşi an, la Chişinău a fost înregistrată Societatea bicicliştilor amatori ce includea 60 de membri. În prezent în locul Ciclodromului, pe strada Mihail Kogălniceanu, se află unul din blocurile de studii ale Universităţii de Stat din Moldova. Velodromul găzduia competiţii de ciclism, inclusiv lecţii de ciclism, mai mult chiar, bicicletele puteau fi închiriate. Pe timp de iarnă Ciclodromul se transforma în patinoar.

Pista de curse din Chişinău, din cauza dimensiunilor considerabile, a fost construită în afara oraşului, în preajma rîului Bîc. În prezent, pe acel loc se află str. Calea Ieşilor şi piaţa „Calea Basarabiei” din Chişinău.

Gimnaziul de Băieţi nr 2 (în perioada interbelică redenumit Liceul „Regele Ferdinand I”) dispunea de un spaţiu sportiv de mari dimensiuni. Atât Gimnaziul de Băieţi nr 2, cât Stadionul Gimnaziului de Băieţi nr 2 nu mai există, în locul acestora fiind localizat Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt intersecţie cu str. Serghei Lazo).   

La scrierea articolului autorul a utilizat informaţii din diverse surse: forumul „Мой город Кишинев”, moldavica.bnrm.md şi druckeria.ro.

Pentru a lectura articolul în original accesaţi sursa.

Sursa: ЩВЕЦ, Юрий. Спорт в Кишинёве до 1940 года. В: Молд. ведомости [online]. 2014, 7 февр. [Дата обращения 17.02.2014]. 

”Oraşul nou a fost conceput cu mai multe pieţe, fiecare având, desigur, menirea sa. Astfel, a apărut Piaţa Nemţească(unde acum se află stadionul Dinamo), numită aşa, probabil, pentru că acolo se vindeau mărfuri industriale; apoi, mai jos de închisoare, era Piaţa Fânului, numită astfel, pentru că acolo se vindea fân (în anii sovietici pe locul ei a fost construit Stadionul Republican); Piaţa Centrala Agricolă se afla unde e şi în prezent. Cât priveşte piaţa care astăzi poartă numele Marii Adunări Naţionale, iniţial, a fost concepută şi formată ca o axă ce trebuia să devină dominantă pentru oraş, de fapt, ca un nucleu sacral”.

Un  mare pasionat de statistică, Alexandru Tomșa  relevă următorul fapt din presa Imperiului țarist.

„Viața Basarabeană”, 18 mai 1912:
„Nu demult am anunțat că la Chișinău a fost organizat cercul jucătorilor de fotbal. Acum, acest cerc este în cele din urmă complet.
Antrenamentele și competițiile participanților cercului se fac zilnic la colțul străzii Sadovaya și a străzii Germane sau pe Piața Germană între orele 6 și 8 seara. În ziua următoare, cercul va organiza o competiție publică”.

Anul 1915.  „Uniunea de Fotbal a Întregii Rusii” într-o broșură specială a publicat o listă a tuturor orașelor și organizațiilor sportive care sunt membre ale Uniunii. „Cercul de fotbal al Chișinăului” s-a plasat pe locul al 14-lea”.

Din aceste note de ziar aflăm locurile unde s-au desfășurat primele meciuri de fotbal la Chișinău – pe piața Germană și piața Fânului. Prin urmare, nu este deloc ciudat faptul că aceste terenuri din Chișinău s-au transformat ulterior în arene sportive. Mai întâi, acest lucru s-a întâmplat cu piața Germană în perioada interbelică – Stadionul Regele Ferdinand I, astăzi stadionul Dinamo (numit astfel în perioada ocupației sovietice). Pe piața Fânului, în 1951, a fost construit Stadionul Republican, pe care Chișinăul l-a pierdut în 2007.

”Strada Mitropolit Petru Movilă. Este situată în zona centrală a oraşului, între străzile A. Şciusev şi Columna, având lungimea de circa 1 km. Poartă numele mitropolitului Petru Movilă (1565-1646), personalitate notorie în istoria culturii Moldovei, Ucrainei şi Rusiei, fondator de şcoli şi reformator al religiei ortodoxe, autor şi editor de cărţi. în vechile planuri ale urbei apare cu denumirile: Moghiliovskaia (până la 1918), Paul Dicescu (1918-1924), Petru Movilă (1924-1944), Berzarin (1944-1990).
Strada datează din primele decenii ale secolului trecut. Cele dintâi clădiri reprezentau, în fond, case de locuit cu câte un nivel. Mai târziu au apărut importante edificii: Gimnaziul Comercial, azi Şcoala nr. 2, Direcţia Fiscală, azi unul din blocurile de studii ale Universităţii Tehnice, ş.a. în capătul de sus al străzii, rămăsese la început un loc viran, care a fost reamenajat apoi într-o piaţă – Piaţa Nemţească, unde după război a fost construit un complex sportiv, transformat mai târziu în Stadionul „Dinamo”. Prin anii 60-70 ai secolului trecut, pe această stradă au fost înălţate clădiri moderne cu multe etaje: Casa Scriitorilor, Casa Editurilor, Combinatul Poligrafic, Tipografia „Ştiinţa”, Magazinul „Bucuria” ş.a.”

(Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.)

Dar, pînă în 1951, stadionul, construit pe fosta Piață Germană (adică stadionul Regele Ferdinand I), a fost principala arenă a orașului. Voi reveni în continuare cu detalii, sper interesante. Unle dintre ele sînt, de-a dreptul, istorice. De exemplu cursele automobilistice organizate aici, tribuna principală a stadionului, prezența la arenă a lui Nikita Hrușciov și a mareșalului Semion Timoșenko, doi dintre mai marii vremii care au răscroit hotarele fostei Basarbiei după bunul plac, etc… 

(Va urma)